Ioana Diaconu
Și eu, dacă eram Papandreou și dacă voiam să-mi pedepsesc poporul, să-l fac responsabil, să-l consult sau să-l am de partea mea…organizam Referendum. E însă o chestie de timing. Era…înainte de a încheia acordul cu FMI. Și aș fi câștigat! Grecii nu sunt nebuni. Fiecare știe câtă responsabilitate are și că sistemul era putred, până-n măduva oaselor. Eu, dacă aș fi fost Papandreou, aș fi încercat să spăl obrazul politic, făcând lumină, măcar puțin, în scandalurile fără de sfârșit în care se spune că sunt implicați demnitarii. Nu știu dacă aș fi putut să bag după gratii premieri sau miniștri, dar vreo doi- trei subsecretari de stat, vreo câțiva directori sau trezorieri…cred că reușeam. Apoi aș fi încercat să înțeleg de ce, pe timp de criză, doar băncile și biserica sunt pe plus. Pur și simplu curățam aparatul bugetar de tot balastul clientelei politice, indiferent de culoare și nu îmi angajam 50 de consilieri personali. Înțelegeți că după aceea nu m-ar mai fi votat vreodată cineva. Mai presus de atât…încercam să prind peștii mari, să impozitez marile averi, să-i fac pe acești oameni să plătească, măcar puțin, și, prin puterea exemplului, mai apoi să-i forțez pe cei mici. Și câștigam! Este posibil să nu fi fost lăsată să reușesc nimic din toate astea sau să nu pot…și atunci…demisionam!
Presupunând că premierul e mânat de cele mai bune intenții, nu e căzut de pe Lună, în sensul că a făcut parte din mai multe Guverne, nu a aterizat ieri în Grecia, dacă aș fi fost Papandreou aș fi înțeles că dacă vreau să schimb ceva trebuie să fiu drept, inflexibil și neinfluențabil…și grecii mă vor fi urmat. „Pentru unii mumă și pentru alții ciumă” nu merge! Fără puterea exemplului nu funcționează!
Răspunsul unui Referendum e aproape palpabil, sigur. Nu se pune problema de a afla ceva de la popor. Vor merge însă 40% la vot? Se pune problema ca Grecia să nu repete povestea Spaniei, adică alegeri, partidul de guvernământ să piardă conducerea, iar Opoziția să câștige alegerile… continuând aceeași politică. Și eu, dacă aș fi Papandreou…aș forța Opoziția să propună, concret, altă soluție…și aș merge la urne… doar și numai după ce ei s-ar dezice de toți pașii mei de până acum, schițând un drum nou. Nu renegocieri. Asta aș putea face și eu. Este de înțeles deci…dar cu ce preț?! Nu aș fi putut rezista presiunii străzii. Oricât de mult bine aș dori compatrioților mei…binele, cu forța, nu aș fi dorit să îl impun. Și aș fi demisionat!
Și eu, dacă aș fi Papandreou, m-aș fi simțit jignită ca Merkel și Sarkozy să nu mă consulte, ci doar să îmi comunice concluziile lor. Aș fi vrut să le dovedesc că exist…și le-aș fi demonstrat că, oricând, „buturuga mică răstoarnă carul mare”. Cunoscând efectul de domino al economiilor europene din Zona euro…le-aș fi spus că poporul meu acceptă unele condiții și altele nu…și că să facă ce vor. Asta înainte de a începe negocierile cu bancherii. Rezultatul Summit-ului ar fi fost probabil același, un nou plan de salvare, doar că agențiile de rating ar fi avut doar șansa de a se liniști după, nicidecum de a se juca iar cu moneda europeană. E o iar o chestie de timing…și iarăși câștigam! Sau, dacă nu, demisionam…explicând că am încercat să îmi salvez poporul! Știu că dă bine ca poporul să pună presiune pe guvernanți, să-i țină aproape. După atâtea greve și proteste aș fi mers altfel să negociez la Bruxelles, dar asta după ce aș fi implementat și ceva din măsurile de austeritate. A tăia salarii, pensii și a mări taxele…asta nu poate fi un plan. Neputând să implementez un plan de măsuri coerent, ci doar să servesc austeritate fără speranță, de dimineață până seara…aș fi demisionat!
Și eu, în locul lui Papandreu, mi-aș fi zis că e imposibil, pe de o parte, să spui că Grecia e o țară mică, care produce doar 2% din PIB-ul european, pe de altă parte… atâtea țări mari și puternice să nu reușească să soluționeze, timp de doi ani, o situație periculoasă și pentru restul Zonei euro. Și eu mi-aș fi pierdut răbdarea! Ceea ce s-a întâmplat în Grecia părea incredibil pentru alți europeni. Oamenii au sărăcit de la o zi la alta. Italienii n-au crezut că salariile pot fi tăiate…și totuși…li se întâmplă, dar treptat. Doar în Grecia a fost brusc. S-au spus și multe basme în presă, făcându-i pe europeni să creadă că grecii chiar trăiau pe roze. Trăiau decent, mult însă peste ceea ce produceau. Văzând poporul meu în stradă, în fiecare zi…aș fi demisionat!
Și eu, ca și Papandreou, aș fi făcut o listă a activelor ce trebuiesc vândute și aș fi trimis cei mai buni negociatori ai mei să le prezinte pieței, n-aș fi așteptat să-mi fie luate pe bani mărunți, prea târziu. Și eu, ca și Papandreou, aș fi suferit văzând, în plină vară, piețele pline de protestatari și de nu de turiști, dar n-aș fi anunțat măsurile cu lingurița, astfel ca în fiecare săptămână să se găsească o categorie socială iritată. Văzând că nici sezonul estival nu-mi umple pușculița..aș fi demisionat demult!
Nu sunt nici Sarkozy sau Markel…să aplic picătura chinezească, să amân, să lungesc la infinit o boală, mirându-mă de faptul că pacientul a cedat nervos. De-aș fi Papandreou m-aș gândi că n-au banii, nu vor să-i dea…sau că FMI-ul nu e dispus să mă sprijine…sau nu acum. N-aș accepta să fiu pedepsită exemplar, să fiu un exemplu pentru alții.
Am spus că grecii nu-s nebuni și eu, dacă aș fi Papandreou, n-aș fi vorbit de Referendum…dacă acest act nu ar fi fost cunoscut, chiar și tacit, de către omologii mei europeni, care astfel ar vrea să legifereze întregul pachet de legi al pachetului de salvare. Multe dintre propuneri încalcă Constituția, iar dacă nu există o înțelegere a tuturor forțelor politice…te trezești mâine cu vreun Punct și de la capăt! Cum spuneam…demisionam demult. Se pare că nici asta nu-i ușor! Dar nu sunt Papandreou, nu sunt om politic și, din câte ați văzut, n-aș putea fi. N-am stofă!
Și eu, dacă eram Papandreou
Important este ca pe piata teparilor apar nume noi
LYONESS – O noua teapa ! Sau poate ca e veche, dar unii acuma o musca. Si, cica, Zalaul – Salaj, este un varf de lance in aceasta excrocarie, poleita cu aur. E plin orasul de “victime” ale acestui sistem piramidal, dar care acuma se numeste MLM. Aceasi Marie, cu alta palarie. Avem intre noi cativa rechini arhicunoscuti pentru caracterul lor “impecabil”. Patronul de la Dulcicom, Ioan Gordan, cunoscut lumii ca si “Ionica” si “asociatul” sau in aceasta afacere, d-ul Bordas, acel om mic si brunetel, un alt om de “caracter” din orasul nostru, renumit pentru afacerile lui “curate”. Ne spune ceva numele “Romaris” ? E drept ca cei doi acuma nu se mai inteleg bine, ca marea dragoste dintre ei a disparut si in locul ei a aparut ura si invidia, dar asa-i cand cei doi au ajuns sa-si imparta castiguri substantiale, de pe urma fraierilor din Zalau, si mai nou din toata tara si starinatate, oriunde poti gasi romani fraieri si cu ceva bani. Ca Ionica=Dulcicom, incearca sa-i traga clapa la Bordas=Romaris, si in acest mic razboi cad victime tot alti fraieri, asta este alta mancare de peste. Oare cei de la DICOT nu ar fi interesati si de aceasta “afacere” profitabila?
Un nou fraier care iese la lumina, pacat ca putini au curajul sa o faca: http://pestrit.blogspot.com/2012/03/lyoness-teapa-si-neseriozitate.html