Ioana Diaconu

În anul 2010 o inițiativă extraordinară (printre puținele!) a stabilit ca data de 15.01 să fie o sărbătoare a intelectului, prin celebrarea nașterii poetului național Mihai Eminescu și înființarea Zilei Culturii Naționale. Este o zi în care spiritul românesc se răsfață, o clipă de aur în care I.L. Caragiale, Lucian Blaga sau Mihail Sadoveanu, împreună cu toți marii creatori ai României, sunt readuși la rampă. Dincolo de sentimentul de mândrie națională și de bucurie…te cuprinde o tristețe văzând că au trecut atâția ani, peste 160, iar ceea ce I.L.Caragiale a satirizat, cu inconfudnabilul său umor, în mai toate scrierile sale…arată la fel de proaspăt și adevărat… de parcă ar fi fost scris ieri, iar marele Eminescu, care dincolo de a fi Poetul Nepereche…a fost și un mare filozof, un exact analist politic și un jurnalist de excepție…pare la fel de actual prin Glossa și Epigonii (și nu numai!), precum și prin toate articolele și eseurile sale referitoare la starea națiunii. Indiferent de vechimea noastră în istorie…se pare că suntem condamnați să rămânem un popor tânăr, crud, adolescentin, un popor molcom, încrezător și naiv, câteodată viteaz, așa cum ne-au descris iluștrii noștri scriitori și poeți. Dincolo de geniul cu care au surprins spiritul românesc în toată măreția lui… se pare că ne-au lăsat doar speranța că într-o zi, poate, nu ne vom mai regăsi în pamflete și teatrul absurdului, în cuvinte înșiruite măiastru, care ascund însă durerea neputinței, a micimii și a ridicolului.
#Primul cenaclu folk
Comunitatea română „Sfântul Ștefan cel Mare” din Atena a organizat, cu această ocazie, un spectacol-surpriză, invitația venind din partea cenaclului folk „Dacii”, format din copiii noștri cei mari. Membrii primului cenaclu al Comunității române au prezentat un specatcol de muzică și poezie, ne-au plimbat prin literatura română, prin intermediul versurilor pe care le-au recitat sau fredonat, reușind să ne surprindă prin spectacolul de 2 ore pe care l-au pregătit…în doar câteva săptămâni. Marina Bargan, instructorul grupului, probabil că este obișnuită să facă minuni, dar nimeni nu poate face nimic singur, așa că orice ar fi făcut această talentată și sensibilă doamnă, fără aportul copiilor, mai bine spus al adolescenților, ar fi rămas doar la faza de proiect sau bună intenție. Comunitatea „Sfântul Ștefan cel Mare” este, în mod cert, asociația viitorului și a speranței, a devenit locul de întâlnire al familiilor românești, cu mic, cu mare. Despre cei mici am mai vorbit, vom mai vorbi, sunt minunați și dulci, muncesc mult și se trezesc dimineața, la fiecare sfârșit de săptămână, pentru a urma cursurile de Limbă, civilizație și cultură română.
#Cei mai triști români
Membrii proaspătului inaugurat cenaclu „Dacii”….sunt vreo 15, cu vârsta până în 17 ani…și-aș vrea să-i felicit pe fiecare în parte. Printre aceștia…și cei mai triști români: românii din Ucraina. Vorbim despre cei din Valea Timocului, la fel de pribegiți, dar despre ai noștri din Ucraina…aproape niciodată. Ei sunt români, știu asta, dar niciodată nu au știut ce înseamnă acest fapt, n-au fost lăsați. Nici ajutați să înțeleagă! Ivan, (și nu doar el!), vorbește acasă o limbă slavă, dar știa că e român…când a venit în Grecia. Și-a regăsit frații la Comunitate, cere cărți și învață de zor poezii. De Ziua Culturii Naționale l-a descoperit pe Adrian Păunescu, prin poezia “Rugă pentru părinți”, interpretată de acești talentați adolescenți, însoțiți de chitara și vocea Marinei. Nu știu dacă a fost cineva, printre cele 80 de persoane prezente, care nu a vibrat de emoție, iar lui Ivan îi luceau lacrimile în ochi…pentru că înțelegea, poate pentru prima dată, mesajul. V-am vorbit de Ivan, dar nu-i doar el…
Copiii care studiază româna sunt împărțiți în funcție de cunoștințele de limbă, nu în funcție de vârstă. La 17 ani…Ivan e în clasa I, alături de prichindeii cei frumoși și harnici, așa că abia acum avem un tablou complet al extraordinarei munci depuse de învățătorii/educatori ai Comunității, Laura Budeanu-Străchinaru și Daniela Popescu.
#Organizare, viziune…și cifre
Faptul că această Comunitate este co-finanțată și de către DRPR este firesc, dar DRPR a acordat finanțări și altor asociații românești, în special din Spania și Italia, unde diaspora este mai numeroasă. Din nefericire aici multe școli de week-end au fost închise, pentru că oamenii fie nu și-au găsit ritmul, fie nu au luat măsurile impuse. Este criză economică peste tot, cea din Grecia depășind-o însă pe oricare alta din celelalte state europene. Dincolo de organizare și viziune…secretul constă în cifre! Una este să reușești să faci ceva în vremuri stabile economic, alta pe timp de criză și, prin închiderea acelor școli, românismul a avut de suferit. Cei din Atena au ales să susțină Comunitatea, astfel că, în acest moment, ea are 450 de membri plătitori și 117 copii. DRPR a contibuit cu o sumă de aproximativ 4.700 de euro, totalul cheltuielilor anului trecut ridicându-se la aproximativ 14.800. Nu exactitatea cifrelor este importantă în acest moment, ci ideea, faptul că membrii Comunității au investit, în anul care tocmai s-a încheiat, aproximativ 10.000 de euro, printr-o contribuție de 12 euro lunar, completată de sposorizări, demonstrând prin asta că….împreună…se poate! Alături de președinta Comunității, Nina Ghiță și membrii Consiliului de Conducere, în sală s-au aflat: Niculae Anton, șeful Secției Consulare, Mihai Ricci, consilierul Ambasadei, împreună cu doamna, Mara Buzilă, Adina și Ionel Gălbiniță, precum și toți părinții acestor copii minunați despre care v-am vorbit. Este extraordinar faptul că la această vârstă, când au dreptul să-și stabilească singuri programul, când pot alege să meargă la cafea, să facă sport sau să nu se dezlipească de computer…sunt, în fiecare sâmbătă și duminică, la Comunitate! Și asta pentru a afla că…
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.