Singurul român care a făcut un interviu cu Osama Bin Laden trăiește la Madrid și are la activ o carieră de jurnalist la cele mai importante ziare din Spania. Pe lângă faptul că este analist și specialist în lumea arabă, Adrian Mac Liman a fost primul corespondent al ziarului El Pais în SUA și a lucrat la numeroase reviste sau agenții pentru care a dat informații, în special, despre Orientul Mijlociu, unde a lucrat ca trimis special. A fost corespondent de război în 1974 în Cipru, a transmis căderea Șahului Iranului, în 1978 și a fost trimis special în Liban, în 1982, în timpul invaziei israeliene. Înainte de căderea comunismului, între 1987 și 1989, a fost corespondent la Ierusalim și, în ultimii ani, este analist la programele televiziunii spaniole. A scris mai multe cărți despre Orientul Mijlociu și despre islamismul radical. Interviul cu Bin Laden a avut loc în 1983, la Geneva.
Reporter: – Cum a fost interviul din 1983, la Geneva, cu cel care urma să devină inamicul public numărul 1?
Adrian Mac Liman: – În ultimii ani am avut imaginea că, la un moment dat, acum aproape 30 ani, am cunoscut un personaj care a devenit, câțiva ani mai târziu, dușmanul public numărul 1. Devenise dușmanul public numărul 1 pentru că se schimbase scenariul geopolitic internațional, comunismul dispăruse și aveam nevoie … Occidentul avea nevoie de alt dușman. Și dușmanul trebuia să fie Islamul. În vara lui 1992 am descoperit că, după dispariția comunismului, dușmanul nostru este Islamul și întruchiparea acestui mare rău era Osama Bin Laden. Este același Osama Bin Laden pe care l-am cunoscut în 1983, la Geneva, în cursul tratativelor dintre Rezistența afgană și diplomația sovietică. Era, într-un fel, secretarul delegațiilor afgane. Era omul care se ocupa de logistica acestor delegații, bancherul, agentul lor de voiaj, practic facea totul și se ocupa de toți. Făcea totul fără să am impresia că l-ar fi jenat faptul că el, unul dintre cei mai bogați oameni din lume, trebuia să se ocupe de niște agricultori, care se înarmaseră împotriva celui mai mare dușman al lor, împotriva celei mai mari armate din lume, la acel moment, care era armata rusă. Impresia pe care am avut-o la întâlnirea cu Osama Bin Laden era că părea mult mai în vârstă decât era în realitate. Cred că avea 24 sau 25 de ani, ceea ce m-a suprins, pentru că părea sa fie mult mai în vârstă. Oricum, era mult mai conservator decât ceilalți interlocutori din Afganistan cu care am avut ocazia să vorbesc în vremea aceea și aveam impresia că era, totuși, un om care era îmbătrânit precoce.
- Avea idei clare, urmărea un ideal în ceea ce făcea și spunea?
- Era un iluminat. Acesta este și motivul pentru care am fost surprins când am stat de vorbă cu el. Avea o idee la care ținea foarte mult. Ideea lui era să introducă adevăratul islam în lumea musulmană, ceea ce a reușit să facă până la sfârșit, din păcate, în Afganistan. Și spun din păcate, pentru că multe milioane de oameni au suferit din cauza acestui guvern taliban pe care l-a introdus Bin Laden în Afganistan.
- Ce părere aveți despre presupusele legături dintre Osama Bin Laden și americani?
- În 1983, când am avut ocazia să stau de vorbă cu el, și am stat de vorbă cu el tete-a-tete, în casa unui prieten, un diplomat musulman la care țineam foarte mult, mi s-a atras atenția la sfârșitul interviului pe care l-am avut cu el: Omul acesta nu e din Afganistan, este un saudit și este un saudit care se pare că are contacte cu serviciile secrete americane. Dacă traducem expresia din araba în limbaj occidental se pare, înseamna e sigur că este omul americanilor. Era omul americanilor în momentul în care se ocupa de Rezistența din Afganistan, a avut relații foarte strânse, și asta o spun în cărțile pe care le-am publicat, cu serviciile secrete din Arabia Saudită, care erau un fel de apendice a serviciilor secrete americane și a colaborat cu serviciile secrete saudite, până la începutul războiului din Afganistan, adică până după atentatele de la New York.
- Destinul lui Osama Bin Laden seamănă cu cel al lui Saddam Hussein, un alt aliat al americanilor, care ulterior a devenit dușman?
- Se poate spune, și nu cred că ne înșelăm dacă spunem că, pentru politicieni, prietenul de astăzi poate să fie dușmanul de mâine și dușmanul de astăzi poate să fie cel mai bun aliat mâine sau poimâine. Nu mă miră, în cazul lui Saddam. Occidentul avea nevoie de cineva care să lupte împotriva iranienilor lui Khomeini și l-au folosit pe Saddam. În cazul lui Osama aveau nevoie de cineva care să lupte împotriva sovieticilor… și l-au folosit pe Osama. Dacă Osama a devenit, pe contul lui, dușmanul public numărul 1 sau a fost un rol care i s-a cerut să-l joace… îmi pare rău, dar nu pot să răspund la această întrebare. Cred că este încă prematur să răspundem, pentru că am auzit foarte multe variante și nu știu pe care să o cred.
- Acum ar trebui să ne bucurăm sau să ne simțim eliberați de o amenințare grea, pentru faptul că a murit Osama Bin Laden?
- Cum spunea un preot la Vatican…nu pot să mă bucur pentru moartea unui om, dar sunt liniștit să știu că Osama Bin Laden nu mai este pe lumea aceasta. Amenințarea rămâne, răzbunarea este acolo, s-ar putea să avem, în Occident, și nu numai în Occident, o serie de atentate teroriste. Trebuie să fim pregătiți pentru așa ceva. Pericolul nu dispare cu Osama Bin Laden. Pericolul rămâne și trebuie să ne gândim că pericolul radicalismului islamic, nu al Islamului, rămâne acolo. Islamul este o religie ca celelalte religii monoteiste în care am impresia că găsim părți bune și părți mai puțin bune. Nu putem să condamnăm Islamul pentru ceea ce este.
- Spuneați că prinderea lui Osama Bin Laden coincide cu schimbarea situației din unele țări arabe din Nordul Africii. Este vorba despre o manevră? Cum o vedeți, ca ziarist?
- Cum o văd ca ziarist? Mai degrabă cum o văd ca ziarist… decât ca specialist. Ne gândim că, dacă în 1992 – 1993 Occidentul avea nevoie de o amenințare, de un dușman, în momentul în care au început revoluțiile din Tunisia și din Egipt, imaginea lumii musulmane trebuia să se schimbe. Deci, dacă se schimbă scenariul, și am impresia că în ultimele 3 sau 4 luni s-a schimbat, se schimbă și actorii. Osama Bin Laden nu e protagonistul situației. Este unul dintre actorii secundari, care poate să apară sau să nu mai apară. Pe scenă vor veni alții, mai buni, mai proști, cu surprize mai plăcute sau mai neplăcute, dar am impresia că suntem într-un moment în care percepția lumii arabe și a Islamului este pe cale să se schimbe.
- Ar putea fi schimbările politice din Tunisia și Egipt o lovitură și pentru politica Al-Qaeda, pentru că societățile caută democrația și se feresc de fundamentalism?
- Poate să fie o lovitură pentru politica Al-Qaeda, poate să fie o manevră, pentru a corecta imaginea lumii musulmane în Occident și, oricum, este… asta cred că se poate spune, este afirmarea unui fapt: musulmanii, țările arabe, caută să se modernizeze. Modernizarea lor nu este occidentalizarea societăților. Faptul că la Cairo oamenii nu ies pe stradă cu costum și cravată, ci cu vestimentația lor tradițională, ne arată că se poate moderniza o societate fără să semene, neapărat, cu lumea occidentală. De altfel, nu ar trebui să semene cu Occidentul. Nu știu de ce căutăm, mai cu seamă aici, în Occident, ca toată lumea să semene cu noi. Nu știu de ce căutăm și îmi aduc aminte de Condoleeza Rice, care scria într-un articol, că ea nu caută ca, în lumea arabă, societatea să se îndrăgostească de Coca-Cola sau de hamburger, ci pur și simplu să țină la Statele Unite. Bineânțeles, lumea arabă poate să trăiască fără Coca-Cola și hamburger și poate să se modernizeze fără elementele care sunt, pentru noi, culmea societății occidentale. Când spun pentru noi, nu spun pentru europeni, din fericire.
- V-ați fi așteptat, la momentul interviului din 1983, ca Osama Bin Laden să ajungă cea mai căutată persoană de pe planetă?
- În acel moment am avut impresia că am stat de vorbă cu un om foarte interesant, dar nu știam că va ajunge unde a ajuns. Nu m-a suprins însă ,în anii 90, când i-am văzut fotografia, pentru prima dată la televizor, după primul atentat de la New York. Mi-am spus: deci, totuși, a ajuns să facă ceea ce dorea să facă. Să devină dușmanul unui mod de viață. Dar nu, în momentul în care l-am cunoscut nu mă așteptam să fi avut “ocazia” să stau de vorbă cu omul care a devenit, și a fost ani de zile, dușmanul public numarul 1.
- Ce părere aveți despre faptul că SUA nu oferă încă probe pentru cei care se îndoiesc de faptul că Osama Bin Laden a murit?
- Primul meu răspuns când mi s-a pus aceasta întrebare a fost: De fapt… a murit Osama Bin Laden? Nu știu. Cred că ar fi bine pentru toată lumea, pentru prietenii Statelor Unite, pentru dușmanii Statelor Unite, pentru prietenii și dușmanii lui Bin Laden, să fim siguri că ce a fost s-a terminat. Osama Bin Laden, dacă a murit, să se știe clar. Faptul că nu va deveni un martir pe al cărui mormânt să vină să plângă milioane de musulmani e bine, dar nu cred că nebuloasa în care ne aflăm e pozitivă, nici pentru aliații Statelor Unite, nici pentru prietenii lui Bin Laden.
- Există vreo asemănare, care ar trebui să ne preocupe, între mulțimile de talibani care strigau numele lui Osama, după moartea sa și mulțimile de americani, care strigau USA și se bucurau de moartea acestuia?
    Nu. Cred că există o problemă pe care o are toată societatea. În societatea în care trăim, occidentală sau neoccidentală, viața și politica au devenit un program de televiziune, un reality show. Politica nu este un reality show. Faptul de a transmite, în direct, moartea unui dictator sau a unui terorist nu e un lucru care ar trebui să apară pe ecranele de televiziune. Viața, moartea, politica, religia sunt lucruri mult mai importante decât un program de televiziune, în direct. sursa asiiromani.com-Românul din Spania