Ioana Diaconu

Integrare vine în secunda în care încetezi să te întrebi ¨ de ce?¨, în  minutul în care încetezi să mai compari comportamentul oamenilor din țara gazdă cu cei ai țării din care provii. La noi e un semn de politețe să refuzi, prima dată, să fii servit cu ceva, atunci când ești în vizită. E un ritual. Știi că gazda va insista și vei spune a doua oară ¨Da¨…și cafelei și pișcoturilor cu care te vor servi. În Anglia nu poți refuza un ceai, la ora 5, chiar dacă nu ești un fan al ceaiurilor. Ce să mai spunem de Japonia, unde au un întreg ritual și unde n-ai voie să te plictisești, nici să-ți schimonostști fața de durere, stând în poziția lotus?! A cere o cutie de chibrituri unui vecin în Germania, a îndrăzni să-i ciocăni la ușă, prietenește, fără să-l cunoști…este un act de impolitețe, indiferent ce nevoi urgente ai.
Ei bine, în multe țări nu ești servit cu nimic, dacă ești în trecere și nu invitat, iar în altele ești întrebat o singură dată. Dacă ratezi șansa asta…nu vezi niciun pahar cu apă! E vorba de popoare, obiceiuri, dar e vorba și despre istorie și geografie. Salvii au trăsături de caracter comune, așa cum au și latinii, iar sudicii sunt mult mai comunicativi și mai calzi ca nordicii. Acestea sunt lucuri știute, așa cum știut este faptul că și românii sunt adaptabili, ei reușind să se integreze, în timp scurt, din Australia până-n America. Și poate acesta este cel mai ușor lucru, pentru că Lumea Nouă, făurită, la rândul ei, din imigranți, combină toate obiceiurile și este mult mai tolerantă. Cel mai dificil este în Europa, locul unde oamenii au istorie și tradiții pe care le respectă cu sfințenie. Europa e conservatoare.
Și dacă tot am vorbit despre adaptabilitatea românilor, atunci să spunem că… se pare că tot noi ne-am adaptat țiganilor și nicidecum că i-am fi integrat printre noi. Această etnie se pare că este inadaptabilă, nu dorește să se integreze în nicio societate. România a fost mereu criticată pentru că nu a reușit să integreze comunitatea rromă, dar se pare că nicio țară europeană nu a reușit să o facă. Europa este vinovată deci, în toatalitatea ei, pentru că insistă să meargă pe o linie moartă, în timp ce noi, românii, am găsit o altă variantă a conviețuirii: ne-am adaptat noi. E bine? Nu știu răspunsul, dar știu că în România, pe străzi, niște grupări mafiote se luptă, cu săbiile, cu alte grupări mafiote. Mai știu că aceste clanuri sunt formate din români și țigani, iar Mădălin Voicu spune că țiganii sunt mici copii pe lângă hoții români. Se pare că ne-am adaptat și ne-am integrat foarte bine. Și dacă a fost să fie așa, de ce oare nu am jinduit la măiestria cu care ei mânuiesc instrumentele muzicale și am fost fermecați doar de abilitatea cu care volatilizează portofele?
Integrare vine în secunda în care încetezi să te întrebi ¨ de ce?¨, în  minutul în care încetezi să mai compari comportamentul oamenilor din țara gazdă cu cei ai țării din care provii, în care nu te mai întrebi dacă ceea ce faci reflex te reprezintă sau…doar te-ai adaptat. Este bine deci ca atunci când ne integrăm, ne adaptăm… să ne întrebăm dacă acest fapt se potrivește cu noi, ne caracterizează. Integrarea adevărată înseamnă triere și personalizarea comportamentului, care, desigur, nu poate fi dimetral opus restului societății, dar nici nu poate fi un calup de reguli, tradiții și obiceiuri pe care le îngurgitezi și pe care nu le poți digera. Ești integrat, oriunde ai fi, doar atunci când reușești să te porți firesc, să te exprimi liber. Și cu cât acțiunile tale sunt mai puțin contradictorii cu mediul în care te afli…cu atât ești mai aporoape de casă, oriunde ai fi.