Ioana Diaconu

Nu sunt monarhistă. Nu cred nici că e momentul să avem o Republică semi-prezidențială. Cred că nu suntem pregătiți pentru niciuna din variantele acestea. Mă gândesc și la Parlamentul unicameral. Oricât de economic ar părea…e prea ușor de controlat! O familie regală, o monarhie constituțională, are cel puțin două avantaje: continuitate și economie la buget. E o singură familie, care-și cumpără, o singură dată, farfuriile Rosenthal și paharele Baccarat. În sistemul actual…la fiecare patru ani vine câte o familie… care o ia de la început…și se tot gospădăresc, până la a șasea spiță: din ce-au citit, au auzit, au văzut..se trezesc brusc că au nevoie de puf de lebădă prin perne și de perdele de satin și brocat. Nu sunt însă monarhistă…probabil pentru că așa am crescut! Am crescut însă și citind istorie, citind-o bine. E adevărat că istoria din școlile noastre fusese mult modificată, dar Ceaușescu a încercat, la un moment dat, să o apropie, cât de mult l-a dus capul, de adevăr. Niciodată nu a spus vreun cuvânt rău despre Rege. Nici bun. L-a ignorat, dar nu și-a pus câinii să denatureze adevărul și nici cățeii să muște din filele istoriei.
Regele a vorbit în Parlament, după mai mult de o jumătate de veac, la un jubileu: a împlinit venerabila vârstă de 90 de ani. Este cel mai longeviv monarh din lume și singurul conducător de stat din al Doilea Război Mondial care a supraviețuit. E istorie vie!  Eu nu pot vorbi despre mărimea figurii istorice a Majestății Sale, pentru că a făcut-o președintele, indirect: „Armata e singura instituție care i-a redat României demnitatea”, a spus Traian Băsescu, de Ziua Armatei, omagiindu-i pe vetranii de război și eroii neamului. Împreună cu Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare și ajungând la Cuza…Regele Mihai încheie seria domnitorilor pe care-i cinstim. E istorie! Eroii și veteranii, pe care tot spunem cât de mult îi cinstim…au avut un comandat suprem, iar acesta a fost Regele. E istorie! Și dacă actul de abdicare a schimbat echilibrul de forțe din Europa de Sud-Est și dacă cel de-al Doilea Război Mondial a fost scurtat, cu cel puțin 6 luni și dacă România nu a devenit teatru de război și dacă Stalin nu a putut realiza unirea Moldovei de dincoace de Prut cu Basarabia, rupând-o de țară și dacă Transilvania e tot a noastră, nefiind smulsă iarăși…este pentru că am întors armele, ne-am alăturat învingătorilor. Din păcate…la împărțirea prăzii, România a intrat într-o zonă cenușie, nefiind considerată nici printre învingători, nici printre învinși. Aceasta e o altă pagină.
Țanțoși și jalnici, primul ministru și președintele Camerei Deputaților…au avut agenda încărcată. Președintele…a participat la ceremonia militară organizată la monumentul Eroilor militari români căzuți la datorie, apoi s-a întâlnit cu Barosso. Nu știu de ce cineva se aștepta ca Traian Băsescu să fie prezent. Lui îi vine greu să dea mâna și cu Iliescu sau Constantinescu, foști șefi de stat, dar cu Regele?! Probabil se simte amenințat, dar nu înțeleg de ce?! Regele este istorie, Bucureștiul umplându-se cu capete încoronate. Acest eveniment al anului schimbă imaginea României în lume, amintește Europei despre un stat unitar și demn, reprezintă un gest de maturitate a românilor, o îmbrățișare largă a națiunii, o punte peste timp. A fost un moment solemn, un moment de normalitate, a reprezentat o clipă de respect și promovare a valorilor și tradițiilor naționale. Este incredibil, numai la noi se poate întâmpla ca Iliescu, cel care-l alerga pe Rege ca pe un infractor, la aeroport, să-i ureze „La Mulți Ani!”și să facă vorbire despre un discurs constructiv și util (expersie standard pentru limbajul de lemn), iar partidul… declarat de dreapta, cel care se declară susținător al identității românești…să fugă de la întâlnirea cu istoria.
Ce putea spune Regele într-atât de groaznic…astfel că urechile portocalii să fi fost profanate? Exact ce a spus: a făcut vorbire despre morală, prima care a cedat în fața comunismului. A spus că nu putem avea un viitor fără a ne respecta trecutul. A punctat identitatea românească, solidaritatea, morala creștină și grija pentru cei pe care-i reprezinți. A arătat că, deși a pierdut o țară…n-a abandonat-o niciodată. A mai spus…Așa să ne ajute Dumnezeu!…fără ca  Patriarhul Daniel să fie în sală, ocupat fiind cu…Sfântul Dumitrie cel Nou.
Ceea ce mă înspăimântă…este extazul în care a căzut Opoziția față de monarhie, a părții din Opoziție care n-a fost vreodată monarhistă. Nu mă pot dezlipi de ideea unui nou joc politic, bazat pe enervarea președintelui la auzul numelui Regelui Mihai. Mi se pare oribil ca toată acestă baie de bine și frumos, răsfățul ziarului Le Monde, care acordă o pagină de aur României…fără să vorbească iar de țigani și cerșetori…să se datoreze tot unui meschin joc politic și nu unei credințe că…așa era normal să fie, așa trebuia să facem, ca popor. Și dacă e așa…e trist! Înseamnă că manelismul ne-a ajuns până la oase! Înseamnă că n-am înțeles că doar prin cultură, tradiție și demnitate ne putem recâștiga locul. Ministrul Culturii din Franța (și mai Republică ca Franța nu sunt multe!) a adresat Regelui un mesaj călduros. Emil Boc i-a spus La Mulți Ani!…așa, în grabă, ca la Răchițele, iar din gura lui Victor Ponat a curs miere. Sigur că cei din PNL au fost cei mai decenți, de această dată. A fost inițiativa lor și s-au comportat la înălțime. Nimic prea mult, nici prea puțin. S-au schimbat polii lumii politice românești…Cei care ieri se băteau cu pumnii în piept că…sunt cu Țara și Regele…azi se dezic de monarh, fiind, ați ghicit!, foarte ocupați și cu agenda încărcată.
Referitor la momentul abdicării Regele a avut o singură explicație: “Aici, în acest birou,(Palatul Elisabeta), i-am primit. Mi-au spus că, dacă nu voi abdica, vor ucide 1000 de studenţi. Ce puteam să fac?” Cei 1000 de studenți erau deja încarcerați, așa că l-au mințit. Aceasta e istoria. Mesajul pentru noi a fost clar: “Coroana nu este o imagine a trecutului. Este reflectarea statului în continuitatea lui istorică şi a naţiunii în devenire. Lumea de mâine nu poate exista fără credinţă şi fără memorie. Interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre. Am servit naţiunea română. După 84 de ani de când am devenit rege, pot spune că cele mai importante lucruri, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Jurământul meu continuă să fie valabil pentru toţi românii. “,,La mulți ani, Majestate!”