Petre Burlacu
Domnule profesor ION COJA, pe Internet a fost reactivată înregistrarea unei vechi intervenţii a dumneavoastră la OTV, pe tema masoneriei, cu titlul „Ion Coja laudă masoneria”. Chiar aţi lăudat-o?
- Care este poziţia Masoneriei faţă de proiectul Roşia Montana?
-Am vizionat şi eu acea înregistrare. Nu este o laudă adusă masoneriei! Intervenţia mea, de câteva minute, avea o motivaţie destul de naivă, nu doream să laud masoneria, ci să reclam un furt, o escrocherie, al cărei autor erau doi masoni. Fusesem atras într-o afacere cu aparenţă onestă, o combinaţie în care ceilalţi doi parteneri mi-au fost prezentaţi de domnul Diomid Perciun ca fiind masoni. Iar eu am luat acest detaliu ca pe o garanţie de seriozitate. Şi mă înşelasem. M-am înşelat şi a doua oară, intervenind în emisiune şi sperând că făcând publică situaţia respectivă, se va auto-sesiza vestitul tribunal masonic, despre care auzisem că ar judeca toate abaterile fraţilor masoni de la morală, de la comportamentul onorabil etc. Încă mai sper, drept să-ţi spun. Aşa cum am sperat şi de la organele justiţiei „laice”, dacă o pot numi aşa, unde am reclamat malversaţia, dar fără niciun rezultat. În fapt, cunosc doar câţiva masoni, unul fiind domnul Viorel Danacu. Am intervenit în emisiune şi pentru a spune câteva cuvinte despre domnul Danacu! Am fost coleg de partid cu dînsul în PDAR, un om cu totul onorabil, atacat pe nedrept în acea emisiune. Poate şi din pricina dlui Danacu am avut încredere în cei doi masoni! Aşa zis „fraţi” masoni! Frate frate, dar mi-au băgat mâna în buzunar! Repet: încă mai sper că m-am înşelat numai în privinţa celor doi escroci, nu şi în privinţa masoneriei. Om vedea!
- În concluzie: ce părere aveţi despre masonerie? Îi daţi notă de trecere?
- O aştept la re-examinare!… Niciodată nu-i prea târziu pentru un escroc să-şi revină, să redevină frate şi cu ceilalţi semeni!
- Ne daţi numele celor doi masoni?
- Deocamdată, nu. Dar trebuie să mai fac o precizare: în acea intervenţie am expus foarte succint şi, din păcate, lacunar, o teză la care ţin foarte mult: legătura dintre democraţie şi organizaţiile secrete, de tip masonic. Am afirmat în intervenţia mea că democraţia este un sistem politic care nu poate asigura continuitatea unei politici, a unor programe naţionale de anvergură, de lungă durată. Pluralismul politic şi alternanţa la guvernare afecteză grav continuitatea şi stabilitatea societăţii. Spuneam în intervenţia mea de la OTV că democraţia nu poate dura, deci nu poate funcţiona, decât cu sprijinul unor structuri oculte, secrete, de tip masonic, care asigură continuitatea programelor politice aplicate statului respectiv! Asta poate fi luată drept o laudă adusă masoneriei? Da, se poate interpreta aşa numai dacă ai o părere bună despre democraţie, dacă eşti mulţumit de ea cum funcţionează! Dar nu este cazul meu, care nu laud democraţia, nu mi se pare sistemul politic cel mai puţin malefic, cum zicea Churchill. Şi nu sunt deloc mulţumit de aşa zisele binefaceri ale democraţiei de care avem parte după 1990! Deci nu se poate deduce din ce am spus că am lăudat masoneria! Dacă aş lăuda democraţia, implicit aş lăuda şi masoneria!
- Atunci criticaţi-o!
- Ca s-o critic, mai mult sau mai puţin „constructiv”, ar fi nevoie să ştiu mai multe despre dumneaei! Cunosc puţini masoni, oameni onorabili, nimic de zis, minus cei doi! Dar nu exclud nici binele, nici răul! Fireşte, m-aş bucura să am dovezi ale rolului pozitiv pentru umanitate al masoneriei, al altor structuri oculte, discrete, secrete şi aşa mai departe.
- Cunoaşteţi teza că masoneria, în ultimii 150 de ani, ar fi ajuns sub obedienţa unor structuri evreieşti, de tipul Bnai Brith? Ce părere aveţi?
- Ar fi grav pentru masoni! Ar fi şi mai grav dacă, în interiorul Masoneriei, le-ar fi imposibil să verifice această ipoteză! Eu unul însă nu am date destul de sigure şi complete ca să mă pronunţ. În Marele Manipulator am tratat acest subiect. Dar aş avea câteva amendamente de adus la ce am scris atunci. Revin la democraţie. Democraţia este o frumoasă iluzie, în cel mai bun caz. Cum a fost în antichitate, când a fost experimentată cu rezultate dezastruoase: condamnarea la moarte a lui Socrate şi Iisus… Au fost decizii luate în mod democratic!… Anticii au renunţat la democraţie fără niciun regret! A fost reinventată de masoni în America, apoi în Europa. Vedeţi cum funcţionează!
- Dacă ar fi să reproşaţi ceva masoneriei la ce v-aţi referi?
- La soarta pe care a avut-o masonul Mozart!…
- Dacă ar fi să lăudaţi masoneria pentru ceva anume?
- Spiritul paşoptist!… Cu menţiunea că patriotismul acelei generaţii nu este un produs eminamente masonic! Masoneria a fost la acea dată o frumoasă frăţie românească! Nu se compară cu masoneria din care a făcut parte I.G.Duca…
- Ce recomandaţi unui tînăr: să intre sau nu în masonerie?
- Nu ştiu ce să zic. Nu cunosc cât de adevărată este puterea cea atât de mare a masoneriei, de care vorbeşte toată lumea!… Cunoaşteţi celebrul îndemn: să avem şi noi faliţii noştri!… E ca la ONU: nu strică să avem şi noi reprezentanţii noştri! Cred, totuşi, că masoneria nu se potriveşte cu tinereţea! Cu elanurile generoase, eroice, ale tinereţii. Aş zice că masoneria este potrivită pentru persoane trecute de jumătatea vieţii. Am auzit că în masonerie sunt mulţi ofiţeri superiori, magistraţi… Sper să fie la pensie! Să nu fie activi!…
Oricum, idealul românesc este altul, este afirmarea pe faţă a gândurilor, a intenţiilor… Ce-i în guşă e şi-n căpuşă! Românului nu-i place să se ferească, să se ascundă, să fie „discret” sau secret. Dintotdeauna am ţinut la acest model, l-aş numi modelul românesc al voiniciei: Cine-i tînăr şi voinic Umblă noaptea pe colnic Fără par, fără pistoale, Numai cu palmele goale!… Ştiu bine că acest model nu funcţionează în toate comunităţile, nu este agreat în toate culturile şi tradiţiile! Nu este destul de eficient, după mintea unora, probabil!
- Apropo de eficienţă: În romanul Vin Americanii aţi propus o interpretare inedită a confruntării dintre David şi Goliath. Am impresia că se explică interpretarea dumneavoastră prin preferinţa pe care văd că o aveţi pentru acest model al „voiniciei”. Aţi vrea să-l aplicaţi la momentul biblic atât de cunoscut, căruia i-aţi dat altă interpretare? Interesantă, după părerea mea.
- Da! S-a zis că David l-a învins pe Goliath prin inteligenţă!… O enormitate! Inteligenţa nu înseamnă viclenie şi încălcarea regulilor! Căci asta face David! Regula, la acea dată, era ca lupta să fie voinicească, în contact nemijlocit cu adversarul. Puneai mâna pe adversar şi-l doborai, dacă erai în stare! De aceea Goliath se miră de David că intră în arenă, în ring, cu o praştie asupra lui. „La ce-ţi trebuie, prietene?! Praştia este făcută ca să tragi cu ea în fiare sălbatice!”… David nu-i răspunde la întrebare. Nu putem deduce de aici că era mai dotat intelectual decât uriaşul Goliath, ci că era viclean, găsise un subterfugiu prin care să evite contactul cu adversarul. Să evite lupta voinicească! Pentru prima oară în istoria omenirii, lovitura voinicească, a braţului încordat, este înlocuită cu lovitura de la distanţă: cu praştia! Precursoarea arcului, a armelor de foc, a rachetelor balistice intercontinentale. În copilăria mea, când ne băteam între noi două mahalale, era regulă sfîntă să nu utilizăm praştia, pe care o aveam fiecare în buzunar, dar trăgeam cu ea numai după vrăbii sau ciori! Sau să arunci cu pietre!… Ne luptam numai cu săbiile… Îmi place să cred că era o regulă veche de când Tomisul!
Ce face David este similar boxeurului care intră pe ring cu o piatră în buzunar, iar când gongul anunţă începerea luptei scoate piatra din buzunar şi-l pocneşte cu ea pe adversar în frunte!… Asta a făcut David al nostru!
- Iar sunteţi anti-semit!
- Nu m-aş mira să se găsească vreun nătărău să vadă aşa lucrurile!… Ca să-l liniştesc, o să-i spun că, la Discovery, l-am auzit pe un arheolog din Israel, evreu, spunând că nu există nicio dovadă arheologică a existenţei lui David…
Da, acea confuntare este istorică, dar în sens negativ. Ea marchează momentul când debutează în istorie viclenia ca substitut al forţei. Prin viclenie, prin arme, aschimodia îl poate înfrânge pe voinicul voinicilor, fie cu praştia, fie cu cuţitul înfipt în spate, fie cu glonţul ucigaş!… Îmi pare rău de Michelangelo! E lucru sigur că David nu arăta aşa cum l-a imaginat marele sculptor!… Mai degrabă Goliath va fi arătat aşa de mândru, de vajnic!
- Care este legătura dintre masonerie şi pledoaria dumneavoastră împotriva lui David!
- Nicio legătură, prietene! Tu ţi-ai adus aminte de cartea mea, de o pagină la care şi eu ţin şi pe care am scris-o cu gândul şi la Cervantes, care, în Don Quijote are cuvintele cele mai aspre pe seama celor care au inventat şi folosesc armele de foc!…
Problema masoneriei nu rezidă în faptul că este sau ar fi o societate secretă! Ci mă întreb cât de mari sunt secretele masoneriei faţă de propriii ei membri? Bunăoară, ei între ei, masonii pot să afle dacă este sau nu adevărată povestea cu subordonarea masoneriei faţă de alte structuri, indiferent dacă aceste structuri sunt sau nu eveieşti?
- În concluzie?
- Ce concluzie?!… Mă rog, îmi vine în minte o întrebare: masoneria din România, ca ONG de interes naţional, cum a fost clasificată de guvernul Adrian Năstase, s-a pronunţat asupra proiectului Roşia Montană? Acest proiect este un bun test pentru a cunoaşte disponibilitatea unei persoane, a unei organizaţii, de a fraterniza cu poporul român, cu viitorul românesc al României. Ce ştii? Care este poziţia masoneriei româneşti faţă de acest proiect criminal? Criminal, dar al naibii de tentant pentru cei a căror patrie nu este în România!
Aş sugera masonilor din România să ia atitudine faţă de Roşia Montană în numele masoneriei, să-şi facă publică atitudinea şi să acţioneze în consecinţă, fie şi pe căi mai discrete. Dar eficiente! Ar fi un gest care ar lămuri statutul masoneriei din România.
- O ultimă întrebare: pe LISTA NAŢIONALĂ vor putea fi înscrişi şi masoni?
- Nimeni nu va fi înscris pe LISTĂ pentru că este mason! Dar nici nu va fi exclus de pe listă pentru că este mason! Altele sunt criteriile, mai citeşte atent încă o dată textele noastre deja puse în circulaţie!
Umblă sănătos, prietene! …Era să zic frate! Ne dădeam de gol!… Ptiu! sursa asiiromani.com
TinaThanks for getting in touch. That’s a citfanasing account you have on the newsletter. I’d heard the fossils had been discovered before 1957, and now I know by whom! Glad to hear you got some degree of recognition in the end. I just checked out your Flickr site and read the fossil poem: very nice; it made me think of Erasmus Darwin’s Botanic Garden’.And yes, it would be a great shame if the site is damaged. It should be enough to know we are standing on something so old, without hacking it apart. Thanks again,Tim