Ioana Diaconu
În ultimul timp…am avut senzația că m-am mutat la Comunitatea română „Sfântul Ștefan cel Mare” din Atena. Nu e doar o impresie, o senzație, ci este un fapt…și vă voi demonstra. Nu este vorba, în primul rând, doar despre multele activități din ultima vreme…cât despre mirarea mea…că într-un timp atât de scurt…fiecare propunere prinde viață.
De curând vă povesteam câte ceva despre ideea de a extinde activitățile cenaclului “Dacii”…Ei bine, s-a întâmplat! Au început înscrierile pentru…cursuri de muzică, interpretare și poezie, deprinderi manuale, teatru, dans modern, dans sportiv, inițiere balet și arte plastice. Mai mult de-atât…echipa de actori (formată când?!)…a și interpretat piesa “Moș Ion Roată și bolovanul”. …cu ocazia serbării Unirii Principatelor.
De fapt…n-a fost serbare, ci o lecție deschisă de istorie. Cei mari i-au invitat pe cei mici să asculte câte ceva despre data de 24 Ianuarie și, mai ales, i-au învățat Hora Unirii.
Spuneam că m-am mutat acolo, printre ei…și nu e o senzație. O zi de sâmbătă obișnuită…fără serbare. Cei mici sunt în sălile de clasă, cei mari fac repetiții și se pregătesc. Părinții îi așteaptă pe micuți și mai schimbă o vorbă. Consiliul de Conducere e prezent parțial, că doar e sâmbătă…și e zi de muncă. Vine cine poate! Nu voi pierde ocazia să amintesc că acești oameni deservesc voluntar Comunitatea. Rodica Hapenciuc este acasă cu Evelina, care e puțin răcită, Paula Bocăneț și-a trimis soțul și copiii, Cristi Hodoroabă e pe teren. În schimb sunt acolo Vasile Burlea, Constantin Sîrghi și președinta, Nina Ghiță. Dacă nu ești atent…nu observi că ar lipsi cineva, pentru că munca lor e peste tot, pentru că se completează unii pe alții, pentru că este un colectiv atât de bine sudat, iar Comunitatea s-a organizat atât de bine, încât atunci când am intrat „în casa lor”….am avut senzația că sunt cu toții. Prezenți sau nu…munca lor se vede în fiecare colț!
Pentru că n-a fost serbare….copiii se pare că au înțeles exact, așa că erau…ca acasă. Când am intrat…nimeni nu s-a întrerupt din activitate, semn că mă considerau…de-a lor. O fetiță mi-a cerut un pahar cu apă, alta mi-a spus că ar trebui să o iau în brațe…că vrea să-mi vadă cerceii…și o cheamă Alexandra. Un băiețel mi-a cerut un șervețel și mi-a arătat de unde să-l iau, că el nu ajungea acolo și apoi, un băiat foarte elegant și drăguț, în costum…mi-a cerut să citim împreună un cuvânt…cu rezonanțe germane. Era așa…ca și cum ne-am vedea în fiecare zi!
“Dacii” făceau repetiții într-un colț…când s-au deschis ușile sălilor de curs, cei mici au invadat sala…În câteva minute au fost aduse scaune, cei mici au luat loc…și a început lecția deschisă. Laura Budeanu Străchinaru și Daniela Popescu au făcut o scurtă trecere în revistă a evenimentului istoric, copiii cei mari au certificat importanța Unirii Principatelor, Marina Bargan i-a acompaniat, cu chitara, pe membrii cenaclului “Dacii”, care au interpretat melodii specifice evenimentului și trei adolescenți foarte talentați au interpretat sceneta “Moș Ion Roată și bolovanul”. Când au memorat textul nu mă întrebați?!
Cu toții și-au dat mâinile apoi într-o Horă a Unirii, mulți dintre prichindei învățând abia acum pașii cântecului… din care deja știau câteva strofe.
Pentru mine această manifestare a fost prima în care nu am fost tratată ca un musafir…și mi-a placut tare mult! De asemenea, am avut senzația de firesc, normal, am putut să-i văd așa cum sunt ei, în fiecare sâmbătă și duminică din viața lor de școlari. Un băiețel mi-a spus că e puțin obosit, că ar vrea să doarmă mai mult dimineața, iar o altă fetiță spunea că mai vine și mâine la școală…că n-a terminat toată limba română. Despre Unirea Principatelor sunt multe de spus…Despre Comunitatea română „Sfântul Ștefan cel Mare” din Atena…puține. E vorba doar de multă muncă, din partea tuturor…și mă plec în fața lor, începând cu juniorul-spectator…care avea doar 2 luni! Am mai aflat un secret: seara, cei mici, au făcut un party doar al lor….Ei s-au jucat, părinții au discutat…ceilalți membri ai Consiliului luându-le locul celor care fuseseră de dimineață….și tot așa, mereu.
În acest an Comunitatea sărbătorește 20 de ani de la înființare. Numărul membrilor activi n-a fost vreodată mai mare, activitățile abundă. Cred că e un prilej de bucurie pentru toți membri fondatori, foștii președinți, membri ai Consiliilor de Conducere, simpli membri, dar și pentru toți românii care au pus o pietricică în acest fundament și cred că e anul în care actuala conducere și educatorii merită felicitări. Totuși…cei mici…când au timp să învețe toate textele și versurile…asta nu înțeleg?!
Important este ca pe piata teparilor apar nume noi
LYONESS – O noua teapa ! Sau poate ca e veche, dar unii acuma o musca. Si, cica, Zalaul – Salaj, este un varf de lance in aceasta excrocarie, poleita cu aur. E plin orasul de “victime” ale acestui sistem piramidal, dar care acuma se numeste MLM. Aceasi Marie, cu alta palarie. Avem intre noi cativa rechini arhicunoscuti pentru caracterul lor “impecabil”. Patronul de la Dulcicom, Ioan Gordan, cunoscut lumii ca si “Ionica” si “asociatul” sau in aceasta afacere, d-ul Bordas, acel om mic si brunetel, un alt om de “caracter” din orasul nostru, renumit pentru afacerile lui “curate”. Ne spune ceva numele “Romaris” ? E drept ca cei doi acuma nu se mai inteleg bine, ca marea dragoste dintre ei a disparut si in locul ei a aparut ura si invidia, dar asa-i cand cei doi au ajuns sa-si imparta castiguri substantiale, de pe urma fraierilor din Zalau, si mai nou din toata tara si starinatate, oriunde poti gasi romani fraieri si cu ceva bani. Ca Ionica=Dulcicom, incearca sa-i traga clapa la Bordas=Romaris, si in acest mic razboi cad victime tot alti fraieri, asta este alta mancare de peste. Oare cei de la DICOT nu ar fi interesati si de aceasta “afacere” profitabila?
Un nou fraier care iese la lumina, pacat ca putini au curajul sa o faca: http://pestrit.blogspot.com/2012/03/lyoness-teapa-si-neseriozitate.html