Ioana Diaconu

Nu, nu mă refer la Mihai, Ștefan, Corvine, ci mai degrabă la umbra lui Mircea…la Senat! Ministrul Igaș, vocal în ultimul timp, spune că victoria PDL la Senat, prin alegerea lui Vasile Blaga în fruntea acestuia, se datorează, în primul rând…aroganței lui Ponta.  Ce victorie, ce aroganță, de unde să începem și unde să terminăm?! Victoria lor…împotriva noastră!
În anul 2003 a fost un summit la Salonic, la care au fost prezenți mai mulți premieri. Dintr-o mașină grozavă a coborât Berlusconi, a salutat ziariștii, a schimbat câteva cuvinte cu ai lui, italienii…când, măre…ce să vezi?!….O mașină mai mare, mai tare, mai neagră…din care a coborât unsul lui Dumnezeu pe pământ (la vremea aceea): Adrian Năstase, premierul unei țări ai cărei cetățeni începuseră exodul și care nici acum n-ar pune ștamplia pe PSD nici picați cu ceară. Șapte prăjini nu puteau ajunge la nasul acestui nomenclaturisto-social-democrat, erudit de altfel, dar insuportabil, ca persoană publică. 10 ca Berlusconi nu făceau cât Năstase… în aroganță! Schimbarea din 2004, prin accederea la putere a Alianței DA, a fost un pas înainte. Sub PSD-ul lui Năstase presa a fost zdrobită de cizma aroganților. În viața noastră au intrat Băsescu și Tăriceanu, care au deschis un alt capitol, la fel de nefericit, dar măcar l-au închis pe acesta, al aroganței. Și în PSD…schimbare: Mircea Geoană, fost diplomat, băiat finuț, nomenclaturist la rându-i, dar tot așa…fără prea mare priză la public, avea măcar meritul de a fi mai zâmbăreț, de a încerca să fie mai cald, mai apropiat! Mircea Geoană a jucat mereu un rol care nu i s-a potrivit: Geoană nu avea ce să caute în politică. Costumul i-a fost ba prea mare, ba prea mic! Gafe peste gafe!  La întrebarea unui reporter….câți spioni crede că sunt în România…Geoană a răspuns candid: “Cred că suntem vreo 3.000”Atunci trebuia să dispară, dar cum să o facă și de ce… când îngâmfatul Adrian Năstase ne invita să-i numărăm ouăle… de la Cornu și continuă să ne invite să-i numărăm martorii din dosarele penale din ciclul Mătușa Tamara?! Răspunsul la aroganță este…și mai multă! Când Iliescu l-a numit prostănac…a recunoscut abia acum că atunci l-a înjurat, în gând, pe Patriarhul Roșu, dovedind, pentru încă o dată, lașitate și lipsă de inspirație. Mircea Geoană este un om slab, dar ambițios și răsfățat, care a socotit că excluderea sa din PSD sau revocarea din funcția de șef al Senatului nu se pot întâmpla niciodată, nimănui, mai ales lui, care a adus 5.000.000 de voturi. Eu știu că pe Geoană l-au susținut toți pesediștii, toți cei care nu l-au vrut pe Băsescu și…organizația de Dăbuleni. În seara debet-ului din 2009, atunci când Băsescu l-a ridiculizat, întrebându-l ce căuta la Vântu…cred că și rudele și prietenii apropiați și-au înjurat soarta, dar…au pus a doua zi ștampila. Ce să facă, să-i lase culoar liber marinarului?! După alegeri iar trebuia schimbat, pentru că n-a înțeles, nici măcar acum, că pe el nu l-a bătut Băsescu, ci a pierdut singur! Din cele 5.000.000 de voturi… a plecat din PSD cu singura zestre pe care o adusese: oltenii din Dăbuleni. Oamenii, vai lor!, îl socotesc de-al lor, că doar a zis că merge în America… așa cum se duce la Dăbuleni!  Cred că mai des merge în America, totuși! Asta a fost și durerea lui Ponta, căruia i-a luat fața peste Ocean. Că Geoană a vrut să submineze USL-ul, că a declarat că vrea să candideze la preșidenție peste capul lui Crin Antonescu, că a vrut să spargă partidul și să-și facă unul de tehnocrați, așa cum sună viitoarele guverne ale U.E…. nu știu, știu însă că Ponta nu poate fi acuzat de aroganță nici de Igaș, nici de vreun alt pedelist, aroganți în aceeași măsură. Întreaga clasă politică românească este arogantă, aproape cu toții sunt la fel și nu văd vreo diferență între Ponta, răspunsul tupeist al Danielei Andreescu, cea cu „soțul nu mi-e rudă și copiii lui îmi sunt afini”( care, surprinzător, a fost demisă!) sau declarația Elenei Udrea, care consideră că demiterea doamnei Andreescu este „o mișcare bună pentru imaginea Guvernului și a PDL”. Că acest fapt aruncă o lumină ceva mai blândă peste Guvern și PDL este adevărat, dar mi s-ar fi părut logic să aud că această mișcare a fost declanșată de principiul cauză-efect, nu de încercarea de a spăla obrazul, de nespălat deja, a vreunui Guvern. Oamenii și-au pierdut măsura, se pare că nu înțeleg că niciun Guvern care se respectă nu poate înlătura, din două în două zile, câte un portocaliu care calcă legea în picioare, vorbind apoi de imagine. Privit însă prin prisma guvernării PSD, când corupția colcăia, ca și acum, dar nimeni nu vorbea despre asta, e un pas înainte. Măcar am terminat cu ipocrizia. Nimic nu s-a schimbat: Vasile Blaga a devenit președintele Senatului și al doilea om în stat. Și?!  A, în vederea acțiunii suspendării președintelui o fi vreo șmenuială, dar, întreb pe fond, care-i diferența?
Unirea de la 1 Decembrie a necesitat măsuri legislative, economice și politice de realizare a unificării depline, a integrării noilor provincii în statul român. A existat o perioadă de tranziție, 1918 – 1920, când au existat organsime special creeate: Sfatul Țării, Parlamentul și Consilul Dirigent din Transilvania, Comitetele Unirii din Basarabia și Bucovina, care au asigurat integrarea pașnică a acestor teritorii românești în statul național. Îi vedeți pe ai noștri de azi capabili să facă așa ceva?
România a trăit acest moment sublim în 1918 ( a doua unire, prima fiind realizată de Mihai Viteazul – unirea politică, de la 1600). Vă amintesc de I.I.C. Brătianu, Vintilă Brătianu, I.G. Duca, Constantin Dinu și Gheorghe Tătărascu, de teoreticienii Ștefan Zeletin și Mihail Manoilescu, de  Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Constantin Titel Petrescu și Nicolae Titulescu, asta pentru a vă întreba din nou…cine sunt aceste umbre care ne guvernează acum,  care conduc partide, ministere și Camerele Parlamentului?! Români…priviți mărețe umbre, pe cele adevărate, cele care acum se răscolesc în mormânt văzându-ne.